luni, 22 august 2011
am citit:
Ramtha, in "Ultimul vals al tiranilor", invata cititorii sa-si stocheze mancare pentru 2 ani de zile sa poata rezista unor "zile dureroase". Sa puna deoparte seminte in recipiente vidate, sa renunte la banii de hartie si sa cumpere monede de aur si de argint si sa cumpere proprietati. Sa iasa din orase, ele vor fi cele mai periculoase locuri, sa cumpere pamant in apropierea oraselor, nu prea departe de munti, unde sa poata cultiva mancare si pomi fructiferi pe care sa le schimbe cu altele. Spune ca rezervele de apa vor fi otravite prin deschiderea faliilor tectonice si sa fim pregatiti sa putem trai ca si cum nu ar fi curent electric."Daca locuiti si lucrati in oras si nu puteti sa va mutati, atunci gasiti un mod sa inchiriati locul din oras si cumparati pamant (subl. mea) in afara orasului. Cumparati-va toate echipamentele, uneltele si lucrurile cu care sa lucrati si care nu necesita electricitate, ci munca manuala. Scapati de datorii pentru a obtine pacea mintii. Reduceti-va enormele pofte."
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Chestia seamana enorm cu stilul meu de viatza din ultimii sapte ani: nu mai am curent, asa ca-sint perfect adaptabil la asemenea dezastre.Aur ce-i drept n-am, dar am o tzira de porumb, care va valora mult mai mult ca aurul. Un arc cu sageti ma rezolva si de carne. Ce mai: sint supravietzuitorul perfect! Nici nu-mi imaginam!! Dan Doran
RăspundețiȘtergerebine ati venit, dom presedinte!
RăspundețiȘtergeream inceput sa rotunjesc programul cu idei din din programul dv. simt ca-n curand intram in linie dreapta pentru tribunal si trebuie sa avem ceva cat de cat sa aratam oamenilor.
Povestea cu retragerea in pustie nu trebuie sa ne sperie. industrializarea si aglomeratiile urbane ne-au imprimat un mod de viata bolnav prin scurtarea ciclului biologic la cteva secunde, in multe cazuri, ceea ce ne-a indepartat de Dumnezeu. muncim putin si vrem sa luam banii cu care sa facem imediat ceva, nu mai asteptam s rasara samanta, sa vina ploaia, s-o plivim, sa manance si pasarile...
cred ca este normal pentru un om sa nu se sperie de conditiile simple de trai, chiar daca inseamna o inapoiere. mie , va marturisesc, nu-mi trebuie prea multe sa fiu fericit. daca manac de 2-3 ori pe zi, daca nu mi-e frig si am unde sta sa nu ma ploua/bata vantul este ok. pot trai intens in aceasta simplitate prin armonie cosmica. nu ma sperie cest punct de viata pentru ca sub el n-ar trebui sa mai existe altceva, daca este, este sub demnitatea umana si nu-i de acceptat. este punctul zero de la care se poate construi si se poate obtine prin buna organizare si munca o viata din ce in ce mai usoara si mai frumoasa.