- In filme, sanctuarele ne sunt prezentate luminand feeric de la lumanarile aprinse. Bisericile noastre au o tendinta diaboleasca fiindca imping oamenii in intuneric. Astfel, daca aprinzi o lumanare, imediat va apare un om "al bisericii" care o va stinge si arunca spre cuptorul de retopit pentru a fi revanduta - lumanare mai scumpa decat in comert, nepurtatoare de taxa pe valoarea adaugata si nici de impozit pe profit. Nu mai adaug folosirea, iata, a unor muncitori "la negru" cu toate nenorocirile ce decurg din aceasta faradelege.
Spunea o doamna la televizor ca merge la biserica in zilele cand stie ca nu este aglomerat, pentru a se ruga in liniste. Oare acea femeie respingea biserica, preotul sau credinciosii? Multi spun ca poarta credinta in suflet, ca icoana din coltul intim de rugaciune le e de ajuns. Eu cred ca biserica este minunata fiindca permite sa fie alaturi o multime de credinciosi. Credinciosul iese din siguratatea in care societatea in inchide, si, vazand ca si alti oameni cred ca si el, credinta i se intareste si poate face pasul de la alegerea credintei la sentiment. Fiind mai multi la un loc, sub cupola inalta, energia curata a credintei revigoreaza trupul iar vocea preotului, insotita de cea a dascalilor si a multimii, indeplineste un ritual in locul tau sau la care participi si face ca momentul de rugaciune sa devina inaltator fiindca depaseste prin frumusete uraciunile vietii zilnice. Este o forma de spiritualitate deoarece, prin intelegere, ridica omul de la concret la abstract.
Prin credinta am putea invinge si mai noua amenintarea planetara: teama ca fiinte inteligente nepamantene ar putea sa ne manance pentru a scapa galaxia de pamanteni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
nu facem atac la persoana